sonet

sonet

 

Hai să vâslim femeie înapoi

Spre timpurile care ne-au învins,

Să rupem umbra care s-a prelins,

Înstrăinându-ne pe amândoi.

 

Acolo a rămas ceva din noi,

Mă-ntorc flămând la marele mister,

De ce s-a instalat atâta ger?

Nu mai citim pe frunze  de trifoi…

 

Altarele din noi se sting ușor,

Stârnind în inimi zbateri inutile,

Vorba poetului: e în zadar, copile,

Ca soarele să-nvie după nor.

 

Femeie dragă, nu mai are rost,

Noi mirosim a îngeri care-am fost.

 

joi, 15 noiembrie 2012

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

-->