sonet
Hai să vâslim femeie înapoi
Spre timpurile care ne-au învins,
Să rupem umbra care s-a prelins,
Înstrăinându-ne pe amândoi.
Acolo a rămas ceva din noi,
Mă-ntorc flămând la marele mister,
De ce s-a instalat atâta ger?
Nu mai citim pe frunze de trifoi…
Altarele din noi se sting ușor,
Stârnind în inimi zbateri inutile,
Vorba poetului: e în zadar, copile,
Ca soarele să-nvie după nor.
Femeie dragă, nu mai are rost,
Noi mirosim a îngeri care-am fost.
joi, 15 noiembrie 2012
Comentarii