Din Pur şi Încântare te-ai întrupat, divină,
Aş vrea să am o sută de vieţi, să-ţi spun cât 'mi-eşti
De dragă, tu, fecioară, părându-mi ingereşti
Şi blânda fluturare, şi spusa ce suspină.
Rămas-ai tot aceeaşi, tu nu îmbătrâneşti?
Ori timpul nu te ştie, sfioasă-a mea Regină
În lumea care doare a fi fiind, senină,
Ori eşti cu mult departe de cele ce-s fireşti?
Am să-ncrestez, iubito, cu-a inimii ardoare
În finul alabastru, cuvinte, să durez
Castele nemurite în lumea ce nu moare,
Drapel spre infinituri voi ca să abordez,
Pământ şi Rai să afle, cum că, a ta candoare
Îmi săvârşeşte Eul precum şi Sfântul Crez.
-->
Comentarii