SONET DE IARNĂ
Din nou, e iarnă, iar fulgii stau să cadă,
Umbrele din ochi, de mult, au înghețat
Dar iarna nu-i defel un anotimp nuanțat
Și-a degerat cuvântu-n vechea acoladă.
Iarna a revenit, dar dorul nu m-a cruțat,
Fulgii pufoși s-au așternut ca o pocladă
Peste pârtia visului... Dovadă și tăgadă
A unui anotimp ce, cândva, m-a răsfățat.
Pe pârtia visului pierdut, încă, hoinărim,
Amintirea-i cu fir de dor nebun brodată,
Iar tăcerile colțuroase-n vers le rotunjim.
Ninsorile au troienit, tot ce-a fost odată,
Doar prin gândurile rebele deszăpezim
Povestea ce s-a dorit, a fi ,,ca niciodată''!
15 Decembrie 2017 - MIT
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Numărul zero
Numărul zero este un număr cu soț sau este un număr fără soț?
Citeste mai mult…
Vizualizări: 23
-->
Comentarii
Tuturor, dragi mulțumiri pentru popas, semn de apreciere și comentariu! Cu prețuire, MIT
Frumos sonet!