SONET DE IARNĂ

SONET DE IARNĂ

Din nou, e iarnă, iar fulgii stau să cadă,
Umbrele din ochi, de mult, au înghețat
Dar iarna nu-i defel un anotimp nuanțat
Și-a degerat cuvântu-n vechea acoladă.

Iarna a revenit, dar dorul nu m-a cruțat,
Fulgii pufoși s-au așternut ca o pocladă
Peste pârtia visului... Dovadă și tăgadă
A unui anotimp ce, cândva, m-a răsfățat.

Pe pârtia visului pierdut, încă, hoinărim,
Amintirea-i cu fir de dor nebun brodată,
Iar tăcerile colțuroase-n vers le rotunjim.

Ninsorile au troienit, tot ce-a fost odată,
Doar prin gândurile rebele deszăpezim
Povestea ce s-a dorit, a fi ,,ca niciodată''!

15 Decembrie 2017 - MIT

663841481?profile=original

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • Tuturor, dragi mulțumiri pentru popas, semn de apreciere și comentariu! Cu prețuire, MIT

  • Frumos sonet!

Acest răspuns a fost șters.
Mai Mult…
-->