SONET PE STRUNE DE VIOARĂ
Îţi cânt sonetul pe strune de vioară,
timpul n-a mătuit amintirea nebună,
chiar dacă teama ne trage de mână,
acelaşi dor... parcă-ar fi prima oară.
Arcuşul alunecă pe-o muzica divină,
iar notele zglobii se-ncing intr-o horă
acordurile săltăreţe, simt că-nfioară,
dar întinderea sunetelor, îmi dă tihnă.
Nu-s cuvinte să descriu dulcele-alint,
când notele cuprind, registru-portativ,
doar, emoţia mărturiseşte că nu mint.
Sufletul fredonează muzica leit-motiv
şi chiar dacă la tâmple-i demult, argint,
voi declina iubirea, totdeauna, vocativ.
15 August 2016 - MIT
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Numărul zero
Numărul zero este un număr cu soț sau este un număr fără soț?
Citeste mai mult…
Vizualizări: 23

Comentarii
Multumesc frumos, Gabriela Mimi Boroianu , pentru lectura si apreciere. Cu drag!
Da, sunt constienta de variatiunea silabelor. A fost un sonet refacut, am incercat si aest gen de poezie fixa. In primul rand am cautat sa respect arhitectura, chiar daca nr. silabelor scartie...dar, intotdeuna este loc de mai bine. Gasesc constructiva atentionarea dvs.si va multumesc domnule, Friciu Ioan, pentru lectura si aprecierea indirecta!
Tema este foarte frumoasa, dar dupa opinia mea nu sunt indeplinite in totalitate canoanele sonetuli. am sesizat ca exista o mare variatie a numarului de silabe unele au 12, altele chiar 15
Va rog sa nu va descurajati, este doar parerea mea.
Cu prietenie Ioan Friciu