SONET PE STRUNE DE VIOARĂ

SONET PE STRUNE DE VIOARĂ

Îţi cânt sonetul pe strune de vioară,
timpul n-a mătuit amintirea nebună,
chiar dacă teama ne trage de mână,
acelaşi dor... parcă-ar fi prima oară.

Arcuşul alunecă pe-o muzica divină,
iar notele zglobii se-ncing intr-o horă
acordurile săltăreţe, simt că-nfioară, 
dar întinderea sunetelor, îmi dă tihnă.

Nu-s cuvinte să descriu dulcele-alint,
când notele cuprind, registru-portativ,
doar, emoţia mărturiseşte că nu mint.

Sufletul fredonează muzica leit-motiv
şi chiar dacă la tâmple-i demult, argint,
voi declina iubirea, totdeauna, vocativ.

15 August 2016 - MIT

1979344369?profile=original

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • Multumesc frumos, Gabriela Mimi Boroianu , pentru lectura si apreciere. Cu drag!

  • Da, sunt constienta de variatiunea silabelor. A fost un sonet refacut, am incercat si aest gen de poezie fixa. In primul rand am cautat sa respect arhitectura, chiar daca nr. silabelor scartie...dar, intotdeuna este loc de mai bine. Gasesc constructiva atentionarea dvs.si va multumesc domnule, Friciu Ioan, pentru lectura si aprecierea indirecta!

  • Tema este foarte frumoasa, dar dupa opinia mea nu sunt indeplinite in totalitate canoanele sonetuli. am sesizat ca exista o mare variatie a numarului de silabe  unele au 12, altele chiar 15

    Va rog sa nu va descurajati, este doar parerea mea. 

    Cu prietenie Ioan Friciu

  • Frumoase versuri!
Acest răspuns a fost șters.
-->