Sonetul tinereţii
Vasile Neagu-Scânteianu
O floare-i tinereţea, dar trece prea uşor...
Doar ce-i miroşi parfumul şi cade la pământ,
Atinsă când de brume, când de risipa-n vânt-
E-o Pasăre Măiastră cu foc mistuitor!
Din frământarea ei rămâne numai dorul,
Să ardă mai departe un vis ce nu s-a stins,
Cât mâna rece-a sorţii pe om nu l-a învins-
Mai exersează-n el,din amintire,zborul!
În suflet, tinereţea, rămâne vis frumos,
Ofranda nemuririi ce-n taină ne zâmbeşte,
Când omul de dureri în viaţă se izbeşte-
Sperând c-o să revină,pe creste,grandios!
În suflet şi în gând unindu-se simţirea-
Găseşte-nţelepciunea şi,poate, şi iubirea!
11-10-2016
-->
Comentarii
Frumoase versuri!