Nimeni şi nimic
nu străbate întunericul
cu tâmple îmbibate de sudoare
într-un inexorabil
dulce stil clasic cu ţigara
în colţul gurii aparent ridicol.
Cuvintele se golesc de sens
dincolo de lumina
veiozei cu pălăria trasă pe ochi
poate visând
într-o limbă a vechilor hrisoave,
obsesii
pentru cafeaua zilnică şi vei simţi
emoţia ajunsă
la paroxism peste tot ce-a fost
la început...
era Cuvântul, şi Cuvântul era...
Bibliografie : Poemul cel mai lung,
Editura Paralela 45, 1999
-->
Comentarii