Urma de zi, de sfârşit de octombrie, a marcat cerul.
Apăsa pământul în convulsii
ca şi cum ar face masaj cardiac.
Frunzele nu mai ştiau în ce parte bate vântul.
Se ridicau,
se rupeau nervurile
în jos.
Păreau că s-ar dezbrăca de nişte haine. Ardeau
din noaptea trecută, culorile din mijlocul toamnei.
Se aşezau pe caldarâm ca pe o targă.
Priveam teama din ochi şi ştiam
că nu-şi mai are loc în suferinţă.
Aştept autorizaţia la speranţă.
31.10.2015, ora 21,13’
-->
Comentarii