nu mi-am pregătit nici glasul
nici vorbele
și nici oftatul
dar toate-mi vin deodată
ca stoluri de gânduri și idei
să-mi sape harnice
pe-ndoitele perne
fântâni de remușcări
complice la sinucideri
cu atâtea fețe schimonosite
în strigătul nebun al nopții
tot aţipesc pe colțul lunii
și-nghesuiri cu anagrama
am ştrangulat atâtea umbre
de singură le-am plâns de milă
despic pământul din zorii imbecili
de-atâta mahmureală oblicească
să pot întra în burta lui
aprinzând și stingând cărbunii
din cârca-mi bătătorită de mulți ani
strig până-n apus în mod suspect
până s-or deznoda nevorbitele limbi
și-ntoarcerea mea în carnea lipsă
pentru a şterge cearcănele până la iertare
-->
Comentarii
Mulţumesc tuturor pentru like-uri şi citire!