Aşa cum trece-n grabă primăvara
Viaţa scurtă tot aşa va trece
În pas alert spre infinitul rece,
Iar pe pământ îşi va lăsa povara.
Oricât de mult pe lume am petrece,
Spre ceruri nu putem urca cu scara,
Divinul va vărsa pe noi ocara.
Ca totul în abis să se înece.
Din lanţul cel teluric, care-l leagă
Va fi desferecat un spirit liber,
Ce va pluti prin hăuri să-nţeleagă
Că ce-i creat va fi lovit de spulber.
A noastră existenţă-i relativă
Că Universul pare în derivă.
Ioan Friciu, Sibiu, 21.12.2018

Comentarii