de Elisabeta Branoiu
Spiritele viclene,
Răspândite prin tot acest univers,
Cu un entuziasm dubios
Au inspirat oamenilor
O deosebită atracţie pentru Antihrist
Şi o respingere totală despre Hristos.
Acesta, mascând o răutate nemăsurată,
Viclenie, ipocrizie infernală,
Cât şi o cumplită obrăznicie neînfrânată,
Satisface pe deplin
Pasiuni şi pofte omeneşti,
Bunăstare şi prosperitate pe pământ,
Încât, va fi foarte greu
Să-l identifici de la început.
Această răsturnare desăvârşită
Cu o profundă superficialitate
Va fi de mulţime pe deplin primită.
Dar, când se vor îmbăta cu această stare de rău
Devoraţi, aduşi pe marginea abisului,
Toţi vor fi înghiţiţi, fără speranţă, în acest hău...
Cei prinşi în sfera maleficului...
Sunt împinşi pâna la pragul de nebunie
Trăiesc în neştiinţa şi cugetarea lumească
Sunt surzi şi orbi, şi nu vor să ştie
şi nici câtuşi de puţin să chibzuiască,
Şi ca pe o supremă manifestare
A puterii dumnezeieşti,
fiindcă n-au primit iubirea Adevărului.
În orbirea lor, se vor închina... Antihristului.
Înţelege vremea, - nu aştepta
În faţa unei asemenea rafale
Ce a pătruns în viaţa ta…
Suportă singurătatea spirituală,
Altfel… să fi convins,
Că mai târziu, acest compromis
îţi va arunca sufletul, în gheena infernală.
Iată... trăim evenimentele,
Înainte de a doua venire a lui Hristos
Tu, omule, deci, ridică-te, nu te uita în jos,
Vino la realitate... în numele deplinătăţii
Unde vei afla, sublima Taină a Vieţii !
-->
Comentarii