Cu palme din frunze de arţar
îşi strângea ochii de pe cer
şi-i aşeza-n orbite ca pe copii.
Gura îşi lasă cuvintele cleioase
pe buzele ruginite ale toamnei.
O ispită ca o boală
vroia s-o fure de noroc.
Pe coridoarele lungi şi slinoase
anemonele lui Luchian
nu se simţeau la locul lor.
Oamenii halatelor albe
făceau notă discordantă.
În acest spital ca un lagăr
se moare din sărăcie şi furt.
În rest moartea face parte din context
şi luminile se sting.
-->
Comentarii