spre China-5

[Viorel Gongu]

emoţii

Tumultul emoţiilor de după recepţie s-a potolit târziu, în seară. Teodora nu mă lăsa să respir, cu şirul nesfârşit de întrebări: -Dar cine a mai fost invitat? Ai spus că sunt 6 femei şi 6 bărbaţi! Cunosc vreuna dintre femei? De unde sunt ceilalţi? Ce vârste au? ... M-am aşezat pe marginea canapelei din hol dorind să mă schimb... -Du-te în dresing şi te schimbă! Iar îmi laşi lucrurile pe unde apuci! -Cu siguranţă că o să mă mănânce viermii pe unde mă duc! Ce mă fac fără tine. Sper că în China nu sunt câini maidanezi ca să poţi să-mi spui că o să mă mănânce câinii... -Ia uite la el! Tot el dinspre pădure! Armata nu a reuşit să te ordoneze de loc. Am tăcut. Cu siguranţă femeile vor avea întotdeauna ultimul cuvânt. Probabil de aceea trăiesc ele mai mult ca să bodogăne şi după ce încheiem conturile pe aici şi noi să nu zicem nimic. Apoi ea, cu un ton mai aşezat a reluat: -Mă laşi să întreb aşa ca o proastă, să vorbesc ca televizorul sau Măria Ta va catacdisi să răspundă unui muritor de rând? Poetule! Scriitorule! Apelativul "poetule" ar fi trebuit să aibă darul să mă enerveze dar nu a reuşit. M-am aşezat la PC să caut meseria de scriitor, prin asta înţelegând şi poeţii. La poziţia 245116 am găsit-o şi alfabetic, imediat după, era "scriitor de vagoane". Până să ajung la meseria de scriitor am găsit meseria de adjunct al procurorului general, la poziţia 111001, iar la poziţia 343405, meseria de actuarist. Ce dracu o fi asta? Am căutat şi am aflat că este un Operations Research care are de a face cu minime si maximele. De exemplu, stabilirea cuantumului minumum de timp pentru a finaliza un proiect, sau valoarea maximă a costurilor pentru a finaliza un proiect, având în vedere un set de variabile și constrângeri. Unul va folosi de obicei Algebra liniara să realizeze operații în probleme de cercetare. Asta presupune că este matematician. Am căutat o definiţie şi am găsit că MESERÍE, meserii, s. f. Profesiune sau îndeletnicire bazată pe un complex de cunoștințe obținute prin școlarizare și prin practică, care permit celui care le posedă să execute anumite operații de transformare și de prelucrare a obiectelor muncii sau să presteze anumite servicii; îndeletnicirea meseriașului; calificarea profesională a meseriașului; meșteșug, meșterie. ♦ P. gener. Profesiune (de orice fel). ◊ Școală de meserii = școală în care se pregăteau în trecut cadre de muncitori calificați. ◊ Loc. adj. De meserie = calificat într-un anumit domeniu de activitate; de specialitate, competent. Am căutat şi ocupaţie şi am găsit OCUPÁȚIE2 ~i f. Activitate, de durată mai mare sau mai mică, cu care se ocupă cineva; îndeletnicire; treabă. [G.-D. ocupației; Sil. -ți-e] / O exista o şcoală pentru actuarişti sau pentru scriitorii de vagoane? O exista o şcoală pentru adjunctul procurorului general? Cred că astea sunt ocupaţii şi nu meserii. Ion Barbu o fi făcut filologia sau numai matematica? Ce condiţii trebuie să îndeplineşti ca să ai acoperire să-ţi faci o carte de vizită pe care să poţi aşeza cuvântul SCRIITOR, cu sau fără acel "writer", plin de emfază, centrat corect sub numele tău. Eu, dacă am făcut şcoala de ofiţeri ce meserie am acum, că sunt pensionar? Am meseria de pensionar? Nu cred! Eu cred că am meseria de ofiţer, printre altele, şi actual am ocupaţia de pensionar. Dar după această logică iar ajungem la întrebarea cu şcoala de actuarişti sau cea de adjuncţi de procuror general. În timp ce conchideam că meseria nu este ocupaţie, Teodora m-a apostrofat: - Ce tot bombăneşti acolo ca o babă nebună? - Mama, tu ce meserie ai? Ea, ca în urma unei lovituri, a tăcut pentru o clipă apoi, trăgând aer în piept, mi-a răspuns uşor confuză. - Contabilă, ce tu nu şti câţi ani mi-am mâncat sufletul cu cifrele? - Dar ce ocupaţie ai? Fără ezitare răspunsul a venit prompt: - Pensionară. -Dar eu, ca să pot, fără să roşesc, să-mi fac o carte de vizită şi să menţionez că aş fi scriitor, ce ar trebui să fac? - Să faci filologia! - Barbilian a făcut filologia? Dar ca să fi, ca meserie, adjunct al procurorului general, ce şcoală trebuie să faci? - Deşteptule! Aia este ocupaţie, nu meserie. Am oprit dialogul cu o tăietură în aer a mâinii drepte. - Dar ce, acum oi vrea să-ţi faci cărţi de vizită şi să te dai scriitor?! -Nu musai dar după cum se pare, se poartă. Care cum publică o plachetă de versuri, mai mult sau mai puţin albe, a devenit scriitor. Mă uit prin cărţile de vizită pe care le am în port şi mi se confirmă că obraznicul mănâncă praznicul. Apare o problemă, totuşi, va trebui să-mi fac nişte cărţi de vizită, să le am la mine. - La ce ţi-ar trebui? - Mă întâlnesc cu nişte oameni, vorbim, dar pentru a putea fi contactat ulterior ar trebui ca omul să aibă o carte de vizită pe care să scrie adresa mea poştală, adresa de mail, un număr de fax, de telefon... - Vrei să-ţi pui şi fax? - Nu!!! Era o vorbă. - Şi vrei să scrii pe cartea de vizită că eşti scriitor? - Mă jenez dar după ce am scris două romane, două cărţi de proză scurtă, ceva teatru, două volume de versuri în vers clasic şi versuri albe, poate că aş putea. - Eu ştiu? Dar dacă spui că ar fi bine... - Am să merg mâine să comand o sută de bucăţi. - Băiatule, bani să ai şi tu acolo, ai? Mă mir că nu ai cerut, să ai în buzunar când ai fost la recepţie, 3-4 milioane. - La ce mi-ar fi trebuit? - Păi nu ştii bancul cu Iţic care a cerut bani împrumut să aibă la o înmormântare? Când amicul căruia i-a cerut banii a cerut explicaţii el a spus că ar trebui să ţină un discurs şi....altfel vorbeşte un om când are un ban în buzunar. - Chiar ai dreptate. Să vorbesc cu Simona la CAR să iau un împrumut. Ar fi bine să iau cam cât ar fi cam o mie de euro... - Pentru asta ai avea nevoie să ai fond de vreo 333 euro adică vreo 1500 de lei, ai? - Uită-te şi tu în carnet. Ea a căutat carnetul, a răsfoit filele şi a conchis că dacă mă girează ea şi am noroc să-mi dea împrumutul repede, am şanse. - Lumea a venit din concedii, încă nu a început să pună conserve pentru iarnă aşa că ar fi posibil. Am dat telefon Simonei de la CAR şi am aranjat să mergem a doua zi la Buftea. Teodora, stând pe gânduri, m-a privit cu ochii aceia blânzi cu care priveşti un copil care are de spus că a luat o notă proastă şi este încurcat. - Băiatule, hai să vedem ce bagaje iei cu tine. În primul rând ai aici 5 cutii, luate de fie-ta, cu despărţituri pe zile, pentru câte o săptămână, ca să nu uiţi să îţi iei doctoriile. Am să-ţi scriu pe ele cu marker permanent săptămânile şi tu trebuie doar să deschizi cutia, să vezi primul compartiment gol, să-l deschizi şi să le înghiţi ca un gâscan. Am să-ţi pun 5 chiloţi şi 5 maieuri şi să faci bine să le speli pe la hoteluri. Vezi că ai aici o punguţă cu cârlige de rufe. Ciorapi şi batiste am pregătit câte 10. Slavă Domnului că nu mai fumezi. Deodorant, aparat de ras, un după ras, unghieră... - Nu-mi da unghieră şi nici forfecuţă că mă dau înapoi la control. - De ce eşti aşa panicat? Astea o să le ai în bagajul de la cală. Aşa! Ai să-ţi iei costumul pe care ţi l-am periat, 4 cămăşi dintre care 2 albe şi două colorate, 3 cravate. Ştii pe unde o să umblaţi? - Nu ştiu dar sper că la marele Zid, la Marele baraj al celor trei guri, la Oraşul interzis, ar fi aiurea să nu ne ducă. Ar fi ca şi când ajungi la Bucureşti şi nu vezi Casa Republicii. - Atunci îţi pun o pereche de pantofi, două perechi de adidaşi, două treninguri şi vreo 8-9 tricouri. Cum o fi vremmea acum , la Beijing? - Păi dacă este pe lat 39,9 adică paralela de 39 de grade înseamnă că este mai la sud ca Bucureştiul şi ceva mai la nord decât Grecia, aşa că nu poate să fe frig. - Să nu uit să-ţi pun două şepcuţe, şi coaja aia de ceapă pentru ploaie, sau vrei o umbrelă? - Cred că glumeşti, cu umbrela. Ţigan cu umbrelă ai văzut? - Nici cimitir al ţiganilor nu am văzut... - Asta înseamnă că suntem nemuritori. După câteva secunde în care am gândit la obârşii am reluat: - Dacă suntem sănătoşi şi vom avea cu ce, la anul ar fi frumos să mergem în India, la originile neamului meu. - Nici să nu te gândeşti1 Eu în India nu calc. Dacă ei consideră femeia că e un obiect şi nu îi acordă nici cel mai mic respect, dacă legile lor nu pedepsesc criminalii de femei şi violatorii, te rog să mă crezi că nu am curajul să merg acolo. Dar nu mă mai tulbura tu pe mine. Va trebui să iei aparatul de fotografiat, sursa de încărcare, să înveţi să descarci fotografii şi să iei şi cablurile de date. Va trebui să îţi iei telefonul....dar la ce să-ţi trebuiască? Vorbim pe skype oride câte ori ai acces la internet. Să-ţi iei laptopu-ul, şi ce este mai important sculele alea care le-ai primit de la Ishi. -Ishi? Aha! Japonezul ăla buimac pe care l-am găzduit în apartamentul din Drumul Taberei. Ce intrigat era că în România orezul este mult mai ieftin decât în Japonia. Mai şti ce mânca? Numai orez cu tot felul de sosuri de soia şi de alte plante. - Hai că te-a plăcut, mai ales după ce l-ai învăţat că în România ar trebui să fie mai puţin încrezător, că este posibil să fie prădat, că nu este bine să creadă tot ce i se spune. - Da! Dar la început a fost sceptic până când a încercat unul să-i smulgă din mână unul din calculatoarele de care nu se despărţea niciodată. - Da, dar ai văzut cu câtă dragoste ţi le-a oferit? Mare noroc ai! Mai pune mâna pe franceză să poţi să comunici cu chinezii. Unul dintre cele două calculatoare, destul de mic ca dimensiune, oferea posibilitatea de a fi tradus un text din sau în franeză, chineză, coreană, japoneză. După ce tastai în limba pe care o stăpâneai, apăsând pe o tastă cu steagul ţării în care doreai traducerea, textul tradus apărea pe ecran. Al doilea calculator era un fel de ghid de conversaţie în care selectai zona de interes, la teatru, la gară, în aeroport, etc. şi ţi se afişau, traduse, expresii tip, de genul: doresc să merg la, sau cât costă..., sau cum ajung la.... - Tu mai şti unde sunt alimentatoarele lor? Va trebui să le verific dacă mai funcţionează, să le duc să le mai lcureţe. - Nu, nu! Ce merge nu modifica! Nu le duce nicăieri că poate ţi le strică sau le pierd ăia. - Sunt atât de multe lucruri de luat de parcă m-aş muta! Teodora, zâmbind şăgalnic mă întreabă: - Mai şti când plecau fetele în tabără? Tot aşa aveam emoţii şi atunci. Chiar îmi place să vă pregătesc de plecare. -apoi după câteva secunde- să-ţi fac şi inventar la valiză cum le făceam lor? - Mai ai timp să-mi brodezi numele sau măcar iniţialele pe chiloţi şi maieuri. - Şi pe batiste! Ce, mă, te-ai supărat? Lasă asta acum dar constat că nu am o valiză ca lumea pentru tine. Pe aici prin ţară umblam şi noi cu genţi de sport dar va trebui să cumpărăm o valiză din cele deştepte, cu mâner lung şi rotiţe, că eşti bătrân, bolnav, obosit şi pensionar peste toate cele. - Teodora, mâine va trebui să merg să-mi iau paşaportul şi să văd cum fac ăştia cu biletele de avion. Sper că nu fac nasoale să le cumpărăm pe banii noştri că ni le decontează ei. - Dacă fac ei chestia asta vei renunţa. Până îţi dă banii de la CAR vor trece câteva zile şi... - Lasă, mama! Trăim şi vedem. - Ei, pune mâna şi fă-ţi lista cu ce ai de făcut că timpul zboară. Ai: paşaportul, verificat calculatoare, cumpărat valiză, evenual nişte adidaşi noi...Ehe! Ai multe de făcut. Hai la culcare că te trezeşti cu noaptea în cap! Nu puteam să adorm. Mă gândeam că nu am tras toată ţuica, că aş fi vrut să cumpăr nişte struguri să mai fac nişte vin, că mai trebuia să facem zacuscă, să....

[Mihaela Moşneanu]

Deci, plecarea spre China se apropie...

[Pop Dorina]

Oare am postat-o unde trebuie?

 

[Ioan Muntean]

Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!

[Pop Dorina]

Vă mulțumesc.

[Nitu Constantin]

Sănătate!

[Ioan Muntean]