Zile însorite ale unui final de Aprilie 2023 binecuvântate cu ploițe esențiale pentru tot ceea ce este viu și un debut de Mai 2023 în care primăvara a erupt în adevărata ei splendoare și mângâie cu razele plăcute și moderate ale soarelui… Verdele exultă peste tot, floricele și pomi fructiferi au pornit la colindat, iar oamenii asistă în tăcere la această taină a naturii, a eterului, a divinității. Lalelele au înflorit și pot fi admirate, iar cele roșii, atât de ingenue, ne îndeamnă să reflectăm la dramele și sacrificiile celor mai puțin norocoși, a celor aflați în mijlocul răfuielilor și a nemilosului război… Lăcrimioarele încep să-și arate clopoțeii și să-și răspândească parfumul. Toate florile arată minunat, iar căpșunile au înflorit și ele. Salata, spanacul și ridichiile se prezintă mulțumitor, în ton cu celelalte legume, iar aronia e și ea în floare. Smochinul și castanul comestibil înfrunzesc și par a fi și ei pe drumul cel bun…
Mărturisesc că nu prea am avut foarte des dispoziția în această perioadă să dereticesc la propriile proiecte și mai multe cărți achiziționate au rămas doar parțial citite… Un pachet de cărți, primit de la Editura Hasefer în urmă cu două luni, a rămas doar parțial parcurs, dar mulțumesc pe această cale editurii și bunăvoinței bibliotecarilor care le-au primit în dar și au făcut dar din dar… O ușoară stagnare personală poate fi observată, având la bază propria alienare, dublată de lipsa oricărei implicări externe din dorința de a mă pune în vreun fel în valoare. În cele din urmă, încă mai cred în steaua mea și cred tot mai puțin în înțelepciunea oamenilor. Ființa cosmică, dacă a existat cândva, nu mai vibrează în interiorul multor semeni care reacționează și interferează într-un mod gregar și grobian. Viermuiala nu lasă loc conștiinței sau simțămintelor. Ar trebui să ne întrebăm din când în când, precum anticii, ”cine sunt eu?!”, și, răspunzând corect, să încercăm să ne primenim mintea și corpul… Sinceritatea, naturalețea, adevărata creație sau artă sunt rara avis și nu există/coexistă într-un mod lacunar sau pasager. Din aceste considerente, cred că ”peștele nu știe că se găsește în apă”, iar bancurile de pești luptă pentru momeala primită, adevărată mană cerească (oare?!).
Nu-mi exprim întâmplător unele îngrijorări… Cred că șansele de a evita un an electoral 2024 dezastruos în România sunt destul de mici, iar parcă principalii oameni politici, mai relevanți și cât de cât credibili, amână să iasă la rampă și să-și asume responsabilitățile… În același timp, economia, chiar dacă a făcut unele progrese, este foarte vulnerabilă, iar teama tuturor oamenilor de bine este că se va cădea foarte repede în populism și naționalism… Dar vorba poetului ( Coșbuc ), ”la ce-aș cânta, români, cuvinte-adânci”?, din poemul ” La bani li-e gândul tot…”. În fine, până la urmă, suntem cu toții algoritmi și literatură, nu? Unii ne încăpățânăm să credem că suntem ( și ) pudră de stele și avem oroare și indigestie la văgăunile și buclele istoriei… ” E pur si muove”, al lui Galileo Galilei, sau ”Licht, mehr Licht” ( Lumină, lumină, mai multă lumină ), spus de Goethe, răzbat vibrant printre secole într-un mod obsedant și delirant, reflectând inconsecvența, îngustimea și nimicnicia ființei umane. ”Amarnic se mai amuză aezii”, nu?
Meteori din constelația Lyra au putut fi văzuți cazând spectaculos pe pământ în noapte, iar James Webb a transmis noi imagini cu galaxii îndepărtate și găuri negre misterioase din univers… Mai aproape de noi, SpaceX a făcut noi teste pentru misiunile lunare și marțiene cu cea mai mare rachetă construită vreodată de om. Vorba înțeleptului popular: ” mai e mult până departe… ”, dar, prin exercițiu, absolut totul poate deveni posibil. Consider de bun augur vizita Papei Francisc I în Ungaria, iar rugămintea către divinitate este ca astralul și teluricul să-și dea mâna pentru instalarea păcii în estul european și în întreaga lume…
Educația reprezintă singurul cadru comunitar și/sau societal care are prin excelență menirea de a îndruma, forma și modela un copil, un individ. Dar în toate societățile umane, educația este imperfectă sau doar parțial activă… De aici încep adevăratele drame și pierderile provocate de incultură și subcultură sunt imense la nivel local și global. Fenomenul migrației intelectualității este destul de consistent dinspre est spre vest, dar majoritatea acestor migranți nu se vor integra complet, în opinia mea, noilor ”oaze” care i-a adoptat din prima generație. Câți au făcut pasul doar din considerente economice, câți din considerente ideologice sau pur profesionale, câți au reușit să înțeleagă cu adevărat fundamentele civilizației occidentale și au dorit să și le însușească, rămâne să vedem cândva în viitor. Cu siguranță aproape niciun migrant de acest gen nu a plecat spre noua lume cu gândul la suferință, ci visând la prosperitatea pe care o poate oferi lumea occidentală, o lume care nu este nici ea perfectă. Mi-am permis aceste reflecții deoarece în România urmează să fie votate ( pe bandă rulantă ) Legile Educației… Un articol relevant al lui M. Maci pe contributors adaugă miez, aromă și sens aspectelor interne și externe ale educației, migrației și viitorului croit de în condițiile noilor concepte și tehnologii occidentale. Subscriu ideilor și temerilor exprimate de dumnealui și cred că doar un jucător extern poate să ne salveze ( divinitatea sau inteligența artificială ).
” În ciuda a ceea ce pare – pe fondul apocaliptic al mediei – oamenii aceștia nu sunt barbarii care vor să distrugă ”civilizația Europei creștine”, ci semeni ai noștri care aspiră la statutul de foederati ai imperiului prosperității. Poate că această psihologie (care se traduce într-o pedagogie socială) bazată pe reacții la stimuli și pe ”cablaje” neuronale ni se pare simplistă – și pavloviană în esența ei – dar marea ei miză e aceea a integrării a miliarde de oameni într-o societate a viitorului pentru care nu avem nici un reper în trecut”, spune magistral autorul… Legile lui Murphy susțin că ”un lucru realizat provizoriu, va rămâne așa pentru totdeauna”.
Sărbătorile Pascale au trecut în liniște și pace, iar pe la oraș am fost doar de câteva ori… Evenimentele sunt în inflorescență, dar eu îmi doresc să particip tot mai puțin. Tânjesc puțin după teatru sau după piesele de operă de calitate deoarece nu am mai fost de foarte multă vreme. Psihicul se fortifică prin acest gen de comuniune, asemănător comuniunii și experiențelor religioase… Monitorizez intens online-ul ( blogosfera ), încerc să mă inspir din tot ceea ce promite a fi epocal, cred în felul meu în umanitate și nu cred în granițele spiritului, imaginației și ale frumuseții…
Aș dori să închei cu unul dintre puținele shi-uri personale:
reveria naturii
”în munți și pe șesuri
miresme plutesc;
crestele ninse eresuri
pure găzduiesc…
nimbul vieții în crânguri
doinește voios
sub eterice voaluri
cu chipul duios…”
Vă doresc o lună Mai 2023 splendidă, înfloritoare și prosperă !
-->
Comentarii
mulțumesc... ! mă bucur că vă place ”v(i)ersul”...