Stăpân de patalama
Un căţelandru slab... ca o paiaţă,
Având urechi lăsate, bot de pluş,
S-a strecurat, făr’ a munci prin viaţă,
Cum aţa a trecut prin ac – pâş, pâş!
Şi uite-aşa ţinându-şi strâns caninii,
Lingând din când în când, câte o mână,
Când s-a ajuns, muşcându-şi chiar stăpânii,
A devenit amarnică jivină,
Cu botul mare ca şi alţi căţei,
Şi el, rânjind, a pus laba pe acte.
Păcat! Găsim şi astăzi mulţi dulăi,
Stăpâni doar de patalama... nu carte!
Morala
Făr’ a munci jigodia din prost,
Cu-atenţii şi-a făcut în viaţă rost.
Dar dacă latră, cochetând cu ura,
Şi lenea şi trufia-i umplu gura…
-->
Comentarii
Mulţumesc, Lenuş!
Mulţumesc pentru trecere şi apreciere!
Buna morala...