Lumina se stinge în lampa cerească
În preajmă, sunt umbre cu văluri cernite
Sunt singur şi teama începe să crească,
Căci noaptea, pătrunde-n odăi părăsite...
Mi-e frică de noapte, c-aduce visarea
Pe aripi de somn, sau în cupe de veghe.
Sunt singur şi iară pierdut-am cărarea
Ce fuge de mine, leghe cu leghe..
ŞI fără să vreau, accept rătăcirea
Ce-mi poartă poteca pe calea pierdută
Regret numai gândul că nu am menirea,
Să schimb cu visarea, viaţa-mi trecută..
Iar visul, aduce-n oglinzile sale
Imagini trăite, de mult, de curând....
Şi toate ! Oh, Doamne, sunt pline de jale
Şi-n toate, mă văd cu lacrimi în gând...
Cu doruri prea multe, cu sete de viaţă
Cu vreri, dar cu vreri ce nu s-au copt încă....
Sunt singur şi trist, şi fără speranţă
Şi noaptea noapte visării, mai rău mă aruncă
În hăul regretului şi al disperării
E noapte, dar totul se vede prea bine
Căci visul, ridică cortina uitării
Şi plin de cruzime, muşcă din mine....
Şi-s singur, trăit în deşarte speranţe
Ce nu am ajuns să le văd împlinite,
E noapte, sunt singur cu-a vieţii-mi restanţe...
Şi visu-i stăpân în odăi părăsite.....
-->
Comentarii
Superb ! Adevarat. Multumesc !!!
Mulţumesc tuturor de vizită şi....pentru că mă înţelegeţi!
Singurătatea e un dar, de care nu ''beneficiază'' oricine....
Cu drag, L
Superb poem...Felicitari!
a iesit un gând mai mic
şi afară s-a hrănit
cu iluzii deşarte
şi vise neimplinite...
Minunate versuri Lucia...Felicitări!
Cu drag Lenuş