nu am puterea să descriu
starea sufletului meu -
o rezonanță ce o știu
pe numele... de tu și eu...
în Universul meu de poezie
metafore se zbat și vor -
pe-acea ce-i una într-o mie
pe-alei de vis nemuritor...
unde ți-i rostul fără mine
unde-i puterea din cuvânt -
atunci când ale mele rime
așteaptă ca să vii dansând...
privesc această depărtare
ingândurat... la nsfârșit -
iubito-ți spun că întristarea
e chinul meu necontenit...
doresc imagini grăitoare
ce-au tente faine de pastel -
să mă surprindă cu mișcare
aș spune doar... în fel și fel...
să te ating fără de teamă
așa cum inima îmi cere -
să fii a mea Distinsă Doamnă
și antidot pentru durere...
nu am puterea să descriu
dorințele ce le nutresc -
sunt un poet... ce are vrere
pentru Pământul Românesc...
aleg în taină nemurirea
chiar dacă știu că-s muritor -
te rog să mă-nsoțești iubito
în lumea... poeziilor...
Vladimir Nichita / Australia.
09/03/2019
-->
Comentarii
că șchiopătezi... nu e problemă
sunt ”doctor” și te am pe schemă -
dar nu acum, în astă eră
ci-n una ”viitoare”, mai prosperă...
DORINELUL MEU DRAG !
Eu - „antidot pentru durere”?
Probabil, dar... în alte ere!
Acum te urmez schiopătând
În vers, în slovă și-n gând.
Păi le tot împing de la spate (versurile)... ca să devină superbe... Lenușa !
Nici nu se poate altfel, Nicoleta... poeziile de iubire, sunt specialitatea mea !
Rânduri atinse de sensibilitatea iubirii.
Superbe versuri!
Mulțumesc mult, drag prieten, Petru !
"să te ating fără de teamă
așa cum inima îmi cere -
să fii a mea Distinsă Doamnă
și antidot pentru durere... "
Super!
Mulțumesc pentru apreciere, Agafia !