Stăruinţă
Stăm cu obloane trase, legaţi unul de altul,
nesomnul este-n noi şi l-adunăm mănunchi,
cât de albastră-i zarea şi cât de jos înaltul,
când haina mea de toamnă, le-adună în rărunchi.
Nu-ţi cer nimic, iubito, îţi cer atâta...zborul,
să plec din viscol , geruri, ascuns afar' din sat,
să uit de clipa care, scria pădurea dorul,
durerea mare, mută, ce-n mine ai lăsat.
Mi-e lungă aşteptarea, cărări au mii de uşi
şi o durere rece ne cheamă în oglinzi,
pe prag mai am cuvinte, dar toate sunt călusi,
sunt nerostite acum, căci tu le mai ascunzi.
Speranţa-o am în tine, nu ştiu de farisei,
am zâmbetul pe buze, zălog spre nemurire,
mi-e interzis iubito, de tine şi de zei,
în răstignirea mea, în dor de împlinire.
Îngenunchează, vrei, nesomnul fă-l culcuş
şi spune ruga noastră, din mii şi mii de gânduri,
un vis să-l laşi doar slobod, ce crede în urcuş
şi zielele şi nopţi, ce-s scrise-n tine...rânduri !
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Numărul zero
Numărul zero este un număr cu soț sau este un număr fără soț?
Citeste mai mult…
Vizualizări: 23
-->
Comentarii