EU... ÎNTR-UN LOC DE „ADÂNCĂ” MEDITAȚIE POETICĂ
Stăteam
pe cerul tălpilor tale
fără teamă de a fi strivit
de o greșită mișcare
ce mi-ar fi parvenit.
rațiunea mea
intrată
într-o crevasă de timp
îmi spunea
îmi spunea
să sărut mersul tău
ce-mi devenise
anotimp.
Era un cer adecvat
cu o superbă încălțare
apoi pașii tăi
ce trupul mi-l masa
fară durere... fară durere
de acceptată „incătușare”.
Stăteam
pe cerul tălpilor tale
ca o cerință a tălpilor tale
de a mă avea
de a mă plimba
de a mă stimula.
Nu
nu mi-e frică de moarte
căci moartea
pentru mine
nu vine de jos.
Ca poet
întotdeauna
îmi este ușor
să înțeleg „ciudățeniile”
anumitor stări omenești...
Vladimir Nichita /. Australia.
05/05/2019
-->
Comentarii
culmea... zău nu știu ce este
poate tu mă lămuresti -
curul fetei mă ajută
că să nu stau la povești...
e-n mișcare permanentă
iar conectia e „totală” -
ce mă poartă către Aștrii
în naveta ei dorsală...
Plăticută... nu-i problemă
în navetă te invit -
căci în partea stangă, frate
e-un alt loc de negreșit...
dar de vrei clasă specială
e-undeva pe la mijloc -
unde nu mai e vrăjeală
și ai viată de boboc ...
depinde numai de tine
în ce fel... te-acomodezi -
prin hublou, să știi vecine
Universu-ntreg îl vezi...
Știu că îți place clasa specială și
hubloul, nebunaticule !
Nu-i așa, Plăticuță prietene ?
A...Parcă ți-am zis că ești culmea...
Mi-a plăcut și poezia, dar mai tare imaginea...
Paul Rotaru... îți mulțumesc pentru apreciere !
aștept să te-ntorci la mine
dar n-o faci de nici un fel -
îți scriu versuri ce-s „Divine”
dar tu ești tot ... Dorinel...
aștept să îți dau pupicii
ce cu drag ți i-am promis -
de consideri că am vicii
îi primești numai în vis...
dragostea virtuală-i bună
căci te face să creezi -
pentru-ntreaga săptămănă
poezii cum nici nu crezi...
e faină „colaborarea”
când nu ești timid de fel -
merită deci încercarea
crede-mă că nu mă-nșel...
un sărut... poate chiar două
ne excită pe-amândoi -
nu te face deci că plouă
când avem dorințe-n noi...
să îți măngăi zilnic trupul
consider că-i necesar -
de nu stimulăm pasiunea
versuri noi... nu mai apar...
Nu-I așa că am perfectă dreptate,
DORINEL, drag suflețel ?
de te simți foarte-ncitată
e o chestie minunată -
și eu sunt foarte-ncitat
să-ți răspund neintărziat.
stresu-i și problema mea
și nu mă împac cu ea -
dar când tu apari pe rol
dispare subit... parol.
Dorinel... drag suflețel
te admir în fel și fel -
ești o doamnă ce-i stilată
și-o prietenă dotată...
știu desigur ce gândești
de ce-ades mă ocolești -
lucru ce nu îmi convine
când scriu sexy despre tine.
multe chestii am în cap
dar să știi că-mi ești pe plac -
și eu sincer îți zâmbesc
și-nzecit te pupăcesc.
unde... nu pot ca să-ți spun
tu alegi locul cel bun -
și-om vedea ce-o mai urma
hi ! hi ! hi ! și ha ! ha ! ha !
Te ador, DORINEL !
Jocul tău mă-ncită des
Și mă „scapă” chiar de stres.
Azi zâmbesc, nu mă foiesc
Și-un pupic îți dăruiesc.
apariția ta-i specială
ești prieten minunat -
pentru suflet... inimioară
și-apoi de sunt apreciat...
Mulțumesc, MIHĂIȚĂ !
eu nu inventez iubirea
în versuri o folosesc -
e subiectul care-mi place
deci nu-ncerc să-l ocolesc.
fiind „trubadur” al vieții
Destinul nu-i implicat -
poezia mi-i iubită
când mă simt prea întristat.
Dorinel... îți spun... femeia
este e cea ce o-ndragesc-
iar de are forme faine
scriu desigur ce gândesc.
poemul și cu femeiea
sunt un mod de-a exprima -
frumusețea și dorința
de-a compune iar ceva.
scriu fără de ocolișuri
după-nprejurări și loc -
chiar de par că am trebuintă
de dragoste... în al meu „joc”.
DORINEL !
Nu „sta” în vers inventând iubire,
Mușcă din viață ca un trubadur,
Până destinu-ți va da de știre
Că dragostea-i prezentă, prinde contur.