Am mers adesea pe străzi înnourate,
numai de stelele cerului bine luminate.
Ascultam cum vântul râde de mine,
este mai frig, o altă ploaie acum vine.
Floarea este tristă, grădina este cheală,
nu mai zboară nici o frunză, nici o petală.
Multe imagini vii de atunci și de acum,
știam imensul bal al toamnei postum.
De aceleași jocuri aveam sufletul plin,
al toamnei cântec mă lovea atunci lin.
Cerul părea ursuz, mergeam tăcută,
stacojie era banca noastră, acum mută.
Un ceai cald și o ploaie rece ca de ghiață,
pasul mă duce spre casă într-o dimineață.
Vântul umed, frigul toamnei mă apasă,
privesc atentă cerul, astăzi stau acasă.
Printre copacii goi toamna iar înserează,
pe galbenele alei frunzele dansează.
-->
Comentarii