Stare
Stărui seva văduvită, de privirea ta de soare,
când mă nărui ca o frunză, peste alte îngălbenite,
jinduieste azi Pământul, sub un alb ce-i de candoare,
în ideea nemuririi, peste zările înnoite.
Readuc în noi o clipă, noaptea-n fagure arzândă,
ce-a învelit cândva pământul în trăirea mea sublimă,
umbra-i prinsă în broboane ce le lasă o zare stândă,
peste noi cu amintirea, ce ne-a dăruit lumină.
Eu te-aștept din nou iubire,tânguindu-mă în poală,
ars în dor și rugăciune, dintr-o zi din miezul verii,
umbra mea mi-e albă-n foșnet, ca și versul pe o coală
în arsura care-mi leagă visul meu, de visul serii.
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Numărul zero
Numărul zero este un număr cu soț sau este un număr fără soț?
Citeste mai mult…
Vizualizări: 23
-->
Comentarii
Multumesc din suflet!
Frumos poem... felicitari!
Frumoase versuri!