Stare
(GV)
Nu creşte fruct pe crengile tăiate,
sub gândul cel profund al îndoielii,
când fluturi ies, doar larvele-s păcate,
se tac în stihuri, rugile-n vecernii.
Mirări doar ţi-au crescut, cândva în muguri,
dar nu ştiai că poartă-n ele pietre,
la masa de tăcere, vom fi singuri,
uitând sărutul cel lăsat pe vetre.
Mirarea este o rugă către cer,
când viaţa e înălţată doar pe tină,
o veşnicie-ţi poartă un mister
sub fulgere, ţi-e vremea cea senină.
Vei plânge-n lacrimi dulcea izbăvire,
când drumul ţi-e alături de visare,
sentinţă vei găsi-n compătimire,
în praful gros, la poartă-n depărtare.
-->
Comentarii