Stare

Stare 


Suntem o toamnă ce-a căzut în rotunjimea 
umbrei, 
doar depărtarea noastră e deplină, 
în nopţi de joacă, ne-au rămas 
şi vise, 
suntem o toamnă, clipa ei 
divină. 

Suntem o toamnă de lumini ce îmbie, 
la aerul crescut în taina ta, 
am atârnat sărutul ca să fie, 
la poartă, rana ta ... 
în rana mea. 

Suntem o toamnă, rodul ei cel greu, 
un drum ce doare azi 
sub întrebări, 
o toamnă, depărtări şi Dumnezeu, 
poteci rămase, trenuri ... 
fără gări. 

Am asfinţit plecarea clipei tale, 
mai am o toamnă, 
care mă inundă, 
am amintiri din focuri de vestale, 
cărarea toamnei ... 
ultima secundă.

★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

AureliaAlbAtros a postat o postare pe blog
Acum 8 minute
Ioan Muntean a postat o postare pe blog
Acum 24 minute
Ioan Muntean a postat o postare pe blog
Acum 24 minute
AureliaAlbAtros a apreciat postarea de pe blogul Ioan Muntean Corabia deşertului în urcuşul ascezei – epilog
1 oră în urmă
Mai Mult…
-->