Planurile pentru întreaga zi păreau stabilite de la primii aburi ai cafelei care îmi învăluiau simțurile când ochii priveau absenți camera goală, distanța amabilă, palidă rătăcire Zgomote îmi trec în auz, discuții mărunte, cuvinte tăioase, tăceri îndelungi încă dor. Mă gândesc la câte greșeli au încăput într-o viață de om, la clipele de încântare, la priviri ascuțite , răni deschise, inima încă îmi este slăbită. Doar migrena este singura care nu m-a părăsit, simt durerrea acută ... până când? Mă întreb cum mi-am supraviețuit și de data asta, rătăcesc fără sens. Încerc să mă ascund în spatele unor răspunsuri binevoitoare, lumina îmi oferă și azi binecuvântarea dureroasă.
Deschid televizorul din inerție, totul e fără noimă. Intru în universul virtual, un cerc vicios în care ne ascundem când vrem să ieșim în lume. Click și să fie muzică Ay que bonito es volar/ Ay mama/ Subirse y dejarse caer/ en los tirantes de un coche/ en los tirantes de un coche/ y hasta quisiera llorar/ ay mama – Cancion de la bruja , revine obsedant în playlist. Postările curg, răspunsuri binevoitoare, clișee, post comment, mâncăm sănătos, cafea cu frișcă și zâmbete, ipocrizie, îmi place cafeaua amară. Messenger inbox alert, lumea încă mai crede că exist, că îmi pasă. Deschid totuși. Zâmbesc discret. Seducătoare discuție, este el , dar , trezește-te, viața reală o cunoști, femeie, știi că nu poți avea încredere, joacă-te, dar fii prudentă, să nu te-nvingă jocul! Respir alert. Oare ce vrea azi? Răspund lapidar. Trebuie să ies din casă, rutina învinge, revin în cotidian, constrângeri, replieri de moment. Adio Querida,/ No quero la vida,/ Me l’amagrates tu,/ Tu madre cuando te pario/ Y te quito al mundo/ Corazon ella no te dio/ Para amar segundo- Yasmin Levy.
Am ieșit Soarele se-avântă, aruncă flăcări și zăpada căzută de-a valma se crispează, grămezile contorsionate devin lacuri negre , păcatele lumii se revarsă, dar cine mai are timp să observe? Oamenii grăbiți, nervi, zgomote … era atâta liniște când ningea … mă gândesc unde-i vrăjitoarea , a obosit, și-a pierdut și ultima viață. Dacă-aș fi eu, aș da din nou năvală cu viscolul, să dispară totul, totul …
Revin acasă, intru în lumea mea virtuală, e de preferat celei reale. Deschid instinctiv. Mesaj nou, îmi revine zâmbetul. Din nou el. Schimb amabil de replici, ce faci? Treburi. Dar mai târziu? Respir alert. E oare ziua aceea în care a spus că va veni? Nu pot crede asta, nu, ar fi prea mult. Nimic în plan? Ieșim? Cu greu îmi controlez genunchii, că doar nu m-a lovit reumatismul chiar acum. Încerc o amânare, o acceptă. Respir alert. Ah femeile ... iar haine, ce aleg, farduri, părul e aranjat după ultima furtună la modă. Un duș în grabă, prima rochie care îmi cade la propriu în mână, câteva farduri discrete și am ieșit. In fond, a fost o zi primăvăratică, trebuie să fie bucurie și în suflet : You were at my door / I heard you knocking but I didn't care at all / I had been in all night just staring at the wall / I didn't really want to see you anymore / Coming from the road - Madrugada
-->
Comentarii