stau pe bancă, la taifas, cu Sufletul. Nu ne înţelegeam
vorbele. Eu le aveam pe cele ale pământului. El,
Sufletul pe cele ale cerului. Cerul meu albastru. Pe tata
l-am luat mijlocitor pentru noi.
El ştie.
El înţelege. A fost cu mine pe pământ. Acum e cu Sufletul
în ceruri
şi mă învaţă tăcerea din vorbe,
mă învaţă să tac. E limba Sufletului meu şi aştept
să afle că am învăţat
să-i şoptesc
în tăcere: Te iubesc!
26.06.2014, ora 12,48’

Comentarii
asa e Mircea, multumesc mult, o zi frumoasa, Marius
...în final, finalul contează.
multumesc mult tuturor, o seara binecuvantata, Marius
Frumoase versuri Marius!