Steaua
Steaua ce-a căzut deodată, latră șuieră nebună
și mă caută în freamăt și în galben de gutui,
greierii își tac cuvântul, câte-un târâit mai sună,
în tăcerea care arde și n-o spunem nimănui.
Suntem zboruri neîncepute, ce-au rămas cuvânt pe buze,
tainici liniști de departe care-și cântă azi chemarea,
vântul, versul și iubirea, par acum doar ploi confuze,
când își pierd în noapte somnul, visele le sunt răcoarea.
Vreau să-mi faci iubito, astăzi din cuvântul tău cărare,
la o poartă de sărut să jurăm din nou naturii,
s-așteptăm la masa sorții, să ne dea la întâmplare,
o tăcere de întuneric, s-o lipim de cerul gurii.
Ai căzut fără de trepte, întâmplări, poate noroaie,
sub un freamăt dat de frunze, dorurile ce-s dospite,
așteptând la ușa sorții, fără niciun pic de ploiae,
tropote de dor pe drumuri, ce-s rămase sub copite.
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Numărul zero
Numărul zero este un număr cu soț sau este un număr fără soț?
Citeste mai mult…
Vizualizări: 23
-->
Comentarii