Unui orificiu de stea i-a mai crăpat
o dată dopul şi-o lumină a coborât
s-o-ntâmpine pe actriţa noastră
draga Stela Popescu
a-nvăluit-o în căldura ei şi-a chemat-o
la regăsirea cu alţi actori dragi.
De fiecare dată când este reînnoit
dopul orificiului parcă ar fi cârpit
cu firul de melană al unei bluze vechi
de-aceea se destramă când lumina
pătrunde peste noi şi ne fură
un mare artist.
Scena teatrului de revistă e singură acum
zâmbind amar la amintirile unde Maestra
vorbea râdea şi dansa rupând podeaua
din tot sufletul şi fiinţa sa în timp ce
lui Alexandru Aeşinel şi altor colegi de breaslă
li s-a furat colega şi prietena de-o viaţă.
Râde şi plânge scena teatrului şi-a filmului
românesc în timp ce golul lăsat de Stela
dăruie plinul în sufletul colegilor şi-al nostru
unde continuitatea vieţii sălăşluieşte
doar în sufletul tuturor.
Mihaela Moşneanu
-->
Comentarii
Mulţumesc din suflet, pentru fotografie şi citat!