Ca un fulg dilatat de moarte
în ochiul ei tivit cu alge,
ne-atârnă-n picioare
o dreaptă aşteptare cu nervii
ce se grăbesc să taie
şi oasele
calde, umflate şi grle pungi
troznind şi galbene nimicuri
din timpul lor oprit
de noapte cum ridică
luminoase călcâie
pe marea în clocot
ca un ecou prelung,
subţire viaţa murind, nemurind...
Bibliografie : Singurătatea cuvintelor,
Editura Eminescu, 1981
-->
Comentarii