Pe colţul alb al fluturelui-stea
Adorm plângând, cerşindu-ţi dragostea
O lacrimă precum un vis se-nalţă ...
Simt sufletu-mi zburând, lipsit de viaţă .
În lumi călătoresc şi mă tot doare
Prohodul tău de stele căzătoare.
Mi-aş fi dorit să fie viaţa moarte
Să-mi ţes tristeţea-n răsărit de noapte .
E-n clopot golul clipei ...Mă cuprinde ...
E cerul pacea unei lumi aride
Iar eu sunt marea plajei răzvrătite
Şi stânca ta de vis si dor, iubite ...
Tu mi-ai deschis a nemuririi poartă...
Povestea-ncepe cu "au fost odată
Într-n regat de gheţuri, crini şi perle
Paşii iubirii unei lumi eterne ".
Surâsul meu a strălucit...În raze
De ploi căzând, misterul unei fraze
Precum o raclă s-a deschis... Şi domn
S-a aşezat pe-al nemuririi tron.
Nu ştiu să fi avut de-atunci alt nume
Nici altă-nfăţişare, nici alt dor ...
De-atunci tu eşti un răsărit de soare,
Iar eu, al său apus biruitor .
Poate c-a existat o alta lume
În care am trăit cu-adevarat ...
Poate există-n lume fericire
Dar eu din fericire n-am gustat .
Trăiesc de ani-lumină printre stele,
O lume rece, agonii, mistere ...
În sufletu-mi e noapte veşnică şi teamă,
Iubiri de stele, stele de aramă...
Iubire nepermisă, castă, pasageră,
În lumea-n care singura himeră
Revine-n uşa sufletului meu
Şi îi deschide tot aceeaşi eu.
Comete-n zbor işi caută menirea
Dar eu rămân în mine ca un Sfinx
Pe coala universului pătată
De dulcele lichid din zeul-pix .
De ce-n tăcerea nopţilor de sticlă
Te-ntinzi cu braţe de argint şi dor ?
De ce-n tăcerea noastră se ridică
Un strigăt disperat de ajutor?
Vino aici să prelungim iubirea
Atator pamantene amintiri!
Sa resadim în suflet fericirea
Celor loviţi de griji şi amăgiri.
-->
Comentarii