Stele ce nu pier

Sunt stele ce ades apar

În mintea ta, în ea visarea

Sunt şi mai dese clipele ce-n dar

Pe loc îmi pot da ea doar nemurirea.

Au mai rămas câteva clipe

Până în ea cea dăruită-n pripă

Când inimă şi minte stau să înfiripe

Ziua cea de născare şi când după

Doar amintiri te împresoară

Nimic din ce e pământesc

Nu va putea ca să mai sape-n doară

Un semn de trecere, un semn firesc.

Căci anii trec chiar cu nesaţ

Uitând de el cel trup brăzdat

Şi mă alătur la timidul braţ

Al viitorului ce încă-mi este dat.

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->