Curg stelele în vadra lumii
Din care prind a bea nebunii
Și Luna-i gata să adoarmă
Cu cotul sprijinit de-o cană.
Îți strigă numele pământul
Te caut din ochi și eu și vântul
Din vadra lumii-ncerc să gust
Mi-e sete, dar nu pot să-nghit.
Ooo, prințul meu, să vii călare
Când soarele se scaldă-n mare
Să te naști val din mama apă
Din care sufletu-mi s-adapă.
Să-mi fii mângâi, să-mi fii alint
Să-mi fii chemare, dor și cânt
Dintr-un tărâm necunoscut
Doar pentru mine hărăzit.
Mi-e sete, buzele îmi ard
Din vadra-n care stele cad
Beau o licoare insipidă
Care odată înghițită
Mă detașează-ncet de trup
Și zbooor, ah, zbooor, la tine-ajung.
Sunt apă, vară, cer și soare
Lumina-aceasta ce-mi apare
Mă-mbracă-n văluri și dispare
Aripi îmi cresc încet pe umeri
La tine vin, stele să-mi numeri.
-->
Comentarii
Multumesc pentru popas si lectură!
La mine Daniela dacă vii
sunt specialist în stele
tu să știi.
Ți le număr fără de greșeală
căci mă pricep la socoteală
așa cum viața m-a-nvătat
să am talent la numărat.
iar dacă ești prea insetată
pe buze-ți pun licoare adecvată
din vadra unică-a-ființei mele
ce are-n ea din toate cele.
Apoi să intrii iar în al tău trup
ca misiunea-mi la sfârșit s-o duc.
Și-n „găurile negre”
e ceva de „numărat”
atunci când eu cu tine-s
combinat.