Din umbrele serii lăsate domol,
pe geana apusului scurs peste deal,
venea rătăcind, nevăzut, un bemol
pe aripi de vis, prin decorul astral.
Trecea peste văi, căutând un diez,
zgornit de un fa, devenit arțăgos,
pe-o știmă uitată de dans irlandez,
cu volta octavei întoarsă pe dos.
Nu plânge, iubito, privind înapoi,
regretele-ajung înainte de vreme –
să mergem îndată, să fim amândoi,
bemoli si diezi să-așezăm în poeme!
Comentarii
Vă mulțumesc cu asupra de măsură, stimate domn Ioan Muntean, pentru așezarea lângă poezia mea acestor dansuri irlandeze devenite celebre în întreaga lume! Vă sunt recunoscător pentru atenția acordată creațiilor mele lirice!
Mulțumesc cu respect, Dorina Pop!
Admirație.