Mi-am oprit respiraţia
pe bancă,
în parc
aşteptându-te
de dor în dor
şi-ntr-un moment
de linişte,
mi-am creionat
un stop cardiac
să vin,
să vi mai repede,
să ne întâlnim
în muşuroiul gol
de lângă mine
şi furnici
în sus şi-n jos
au început s-alerge
ş-un strop de ploaie
sau
transpiraţia minţii,
mi-a căzut pe frunte
şi inima a început
să tresălte
în ritm
sacadat,
nebunesc,
liniştit
căci erai şi el,
muşuroiul era
plin.
-->
Comentarii