La geam bat vânturi reci... Clopote surde
Vuiesc tristeţe şi nedumerire...
"Mi-e frig cumplit şi focul arde-n sobă
Şi-n suflet ard ca un vulcan, feştile.
Sunt ramuri frânte dincolo de mine,
Sunt ramuri frânte-n mine... sunt bătrân!
Aştept un semn, dar nimeni nu mai vine...
Sunt singur, trist, al nimănui de-acum.
Mai ştiu şi eu?! Păgână aşteptare,
Aveam doi prunci... În lume au plecat...
N-au timp nici să-mi trimită o scrisoare!
Nici nu mai ştiu de graiul lor, de sat...
Nici nu mai ştiu de ie, de opincă,
De ilicelul şi iţarii care
Erau un semn al tainelor străbune
Cu drag purtate-n zi de sărbătoare.
Aflasem prin vecini cum c-ar fi bine,
Au bani şi haine, tot ce-ar trebui,
Dar au uitat de cumpăna fântânii,
De focul cast din serile târzii.
Au bogăţii, e drept, dar sărăcia
De-a fi român, i-a-ngenunchiat păgâna!"
Bătrânul plânge... Nu mai vede bine...
Îi tremură de frig şi foame mâna.
La ceas târziu sunt paşi... pe prispa casei
Au poposit sfioşi... La uşă bat
Doi pumni micuţi... Şi uşa se deschide.
Şi-n casă, Doamne, cine a intrat?!
Iartă-mă tată! M-am întors acasă!
Atât de aspru dorul m-a rănit!
Departe,-oricât e viaţa de frumoasă
Te simţi străin şi singur, părăsit.
Aici oricât e pâinea de amară
Şi jugul vieţii cât ar fi de greu,
Suntem români stăpâni la noi în ţară.
Aici suntem cu toţi români, mereu.
Mâine vom fi şi noi aici, cu tine
Şi scrinul mamei vom găti cu flori,
Cu rugăciuni şi mulţumiri divine...
Suntem supuşi greşelii uneori...
Zâmbeşte din icoană Maica Sfântă
Şi poza mamei a zâmbit, îmi pare,
Din depărtări de gheaţă ne cuvântă
Şi s-a gătit şi ea de sărbătoare.
Acum, suntem aici cu tine, tată,
Să facem toţi spre cer o rugăciune!
Iisuse sfânt şi bun, acum ne iartă!
Nu vom mai rătăci în astă lume!
-->
Comentarii
Aprecieri sincere. Frumos!