E pustie, goală strada de noiembrie. Noaptea, doar luminile
mă cheamă să păşesc pe ea, adânc şi spatele, da spatele
mă ţine junghiul lăsat în partea dreaptă.
Stânga e liberă. Inima zboară deja.
Gândul ei, e plin de dor.
Nu o interesează de chingile
ce mă ţin legat de pat. Ea s-a zbătut, ieri, să scape.
Râde şi dansează într-un timp după timp, pe muzica sufletului meu.
Ochii zâmbesc cu privirea înălţată spre cer.
08.11.2014, ora 22, 33’

Comentarii
multumesc Gabriela, o zi frumoasa, Marius
Frumos!