Când am plecat din ţară
departe-n străinătate,
a fost uşor prima oară
căci voiam să am de toate.
Prin locuri îndepărtate
am pribegit să fac bani,
uneori mi-a lipsit sănătate
şi-aşa am trecut peste ani.
De părinţi m-am despărţit
văzând lacrimi pe obraji,
dar târziu am pătimit,
abia când am dat de griji.
Şi de nimic nu mi-a păsat
ca lăsam aici prieteni,
mulţi dintre ei au plecat,
nu mai e aproape ... nimeni.
Pe-acolo m-am şi-nsurat
şi doi copii am acum,
buzunaru' cu bani l-am îndesat
între timp, pe-acest drum.
Acu' sunt si eu părinte
si mă gândesc într-o doară,
la copiii mei să ia aminte
că viaţa-i şi amară.
Of!, când pleci departe,
mai nimic nu reântâlneşti,
decăt o mică parte
din ale tinereţii, poveşti.
Mihaela Moşneanu
-->
Comentarii
George, am înţeles cum stă treaba cu diacriticile şi m-am conformat. Mulţumesc frumos.
Multumesc frumos, Dane.
Multumesc frumos, Maria.
tare mi-esti drag si tu George! apoi, eu imi ung sufletul cu mesajele frumoase din tot ce se scrie ,asa ,ca simplu om care ,no, are prea multe defecte, de-astea, cand e vorba de scris.uf, ce de reguuuli, dar, cum bine zici, trebuie respectate . uite ca eu ador mesajul poeziei si am ignorat diacriticile ! hai, de da-mi da "diacritice" in cap !
Viața-i amară , depinde de fiecare cum reușește s-o mai ,, îndulcească ,,
Frumoase versuri , felicitări Mihaela !
uite ca pe mine ma unge la suflet scrierea asta, fara diacritice ! no! te-a strange-n brate !