Strigăt
(GV)
Sunt ploaie, uneori suspine,
sau fâlfăit de aripi fără rost,
mă rog la Tine Doamne, pentru-un mâine,
mă lasă rugă, pentru-o zi de post !
Să fiu o rugă,umbră pe poteci,
un zbor, o clipă sfânta şi curată,
nu val de lacrimi în secunde seci,
cu umbra ei de trup, acum plecată.
Mă lasă ploi, ploi care ard,
ca dor lăsat visarea mea, pe umeri,
un nume-n cerul altora hazard,
socoată-a zilelor, ce Tu le numeri !
Mă lasă dor, sărutul de pe gene,
mă lasă vis, că mi-am rănit aripa,
mai am o zare şi poveri perene,
chiar dacă-i iarnă, nu-i zidită clipa.
-->
Comentarii