întunericul e slăbit
dar mâinile îl vindecă de cer
să i se piardă urma
stelele foşnesc pe acoperişuri
tăcerea mă îmbie să ascult
aud strigătul unei păsări
ce nu se satură de zbor
răsăritul deschide calea
ridic privirea şi mă înalţ
tu rămâi cu durerea
deşertăciunea face paşi
trece prin fisurile lumii
se apropie.

Comentarii