Strigăt mut.


 
  1979333413?profile=RESIZE_1024x1024
 Privirea ta mă răvășește iar
 când vreau să strig și-i în zadar
 căci în tăcerea noastră mută
 ne-neacă dorul din lacrimă cernută.
 
 Mă ard în suflet toamnele târzii
 și mă legăn cu frunzele mlădii
 pierdută-n suflul vântului turbat,
 căci tu-mi ești înger și bărbat.
 
 Am încercat să-mi ancorez în vers
 iubirea, lăsată veșnic de neșters
 în jurăminte lăsate-n ani lumină
 -tăcerii mute ce n-are nici o vină.
 
 În lanțuri gri pierdute-n infinit,
 am ars iubiri, tăceri și dorul mistuit...
 am zăvorât sărut și șoaptă deopotrivă
 să pot trimite cerului misivă.
 
 Dar am rămas uitată-n versul fără nume
 și tot n-am reușit să știu de ce anume
 iubirea ta, e doar ecou pierdut
 în candelabrele celeste, strigăt mut.
 
 Dida Diana Cioponea
 

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->