tu înţelegi de ce tremură pădurea
când afară este atât de frumos?
ce i se-ntâmplă?
stii?
nu mă miră!
au plecat din ramuri doruri
zgribulite-n singur
de frig au căzut răni
pe alei de urme frumoase
în joaca de paşi
ai noştri erau odată
acum au rămas bătute cu pietre
-zămisliri din gânduri călcate-n picioare-
liant în pavaj
acelaşi, tot eu
s-a sluţit pământul înăbuşit sub mine
de cimentul dur
copacii se retează despărţiţi de sevă
rădăcina plânge şi curge durere
lavă din vulcan
ascultă pământul cum urlă-n cutremur
- pădurea aşteaptă să moară-
căzută în mine
şi lasă urechea pe vânt dinspre ramuri
spune-ţi ce vezi
simte ce auzi...
acum înţelegi?
maria
6.10.2012
-->
Comentarii