sub drapelul țării mele
am văzut lumina eu,
când, sub cerul plin de stele,
m-a dat mamei - Dumnezeu.
și, din fragedă pruncie,
m-a-nvățat poetul sfânt,
că nu-i altă Românie,
dulce, pe acest pământ.
sub drapelul meu, de țară,
am jurat pe sfânta cruce,
viața - de-mi va fi amară,
eu la alții nu m-oi duce.
și-apoi, mândru, prin cazarmă,
defilam sub tricolor,
strângeam degetul pe armă,
cântând imnul cu onor.
și se clătina pământul,
răsucindu-se în lut,
moșii - deschizând mormântul-
să mă vadă că-i salut.
să le-nfăș, în steaguri, trupul,
somnul să le fie lin,
fiindcă-n brațul - plin de scrupul,
steagul țării strâns îl țin.
cu drapelul țării mele,
de-aș fi ultimul recrut
și din oale și ulcele,
m-oi scula să îl sărut.
-->
Comentarii