Ne îndoim genunchi a rugă
Și mâini spre semnul sfintei cruci
Le răstignim ades, pe fugă,
De parc-am fi mânați cu furci!
Nori negri-mbracă zări ostile
Cu fulgere pe la răscruci,
Tunet despică nopți de zile
Trezind din vise mii de prunci.
Se-ntind pustiuri peste câmpuri,
Tăceri se-ngroapă în mormânt,
Lacrimi se-adună în adâncuri,
Pământu-și pune alt veșmânt.
Răsună trâmbițe sub ceruri,
Pumnele înfingând în piept,
Pe zări se-așază triste neguri
Și-un fulger bubuie nedrept!
Speranțele s-au dus pe fugă
Să își găsească nou cămin,
Spre Cel de sus se ‘nalță rugă,
Suflet se zbate în suspin.
Comentarii
Mulţumiri de popas, d-le Ioan Muntean!
Un tablou contemporan bine pus în pagină. Felicitări!
Mulţumesc frumos, d-na Pop Dorina!