sub semnele închise de uitare

[SCOTNOTIS LUMINITA]

sub semnele închise de uitare

 

 

iubitule

se desfrunzesc copacii vieţii noastre

mi se usucă-n gând de-atâtea ploi

în straie de rugină mă îmbracă

să colindăm tăcerile din noi

şi neagră-mi pare-n soare ziua mea

iar visele-mi sunt de cenuşă păsări

împrăştiate-n sărbători furate

de labirinturile gri de nori

ne-au amânat şi clipa cea de veghe

cu-atâta ură câtă-i pe pământ

şi tot urmând fantomele pereche

în crustă de lumină ne-mpletim

iubitule

şi ne-om zbura cocoare

de-amurg încătuşaţi în tunete spontane

şi nu vor şti de cântecul mai doare

sub semnele închise de uitare

vom curge timp în unda infinită

a dragostei ce n-a fost  la-ntâmplare

chiar dacă pânza toamnei se ridică

şi-un val de noapte ne răneşte-n stare

 iubitule

în ochi de cer scântei

prin ape preţ de taină-n  flori de sare

din  albul nins de dor topiţi în sori

ne-om umple Rai ruginile de ploi

iubitule

şi tot vom arde-n doi

 

[Pop Dorina]

Oare am postat-o unde trebuie?

 

[Ioan Muntean]

Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!

[Pop Dorina]

Vă mulțumesc.

[Nitu Constantin]

Sănătate!

[Ioan Muntean]