E un semn care vine dinlăuntrul meu
ce-mi lasă o stare de aşteptare
mai lungă decât visul, mai scurtă ca teama
pe care mi-o îndepărtează o veste
ce mă rupe de durere, mă umple de bucurie.
Să învăţ mai repede ce se poate învăţa,
să aşez în cuvinte întreg înţelesul
tăios ca nişte dălţi de sticlă,
să-mi sculptez memoria, cum este modelat trupul
şi ochii ce ne despart de întuneric.
Lasă-mă să cred că-n mine se naşte
marele miracol al iubirii
chiar când fericirea pare o himeră,
ce vine ca un abur albastru
ce se înalţă odată cu inima mea.
Mă bucur că exişti în acest orizont
spre care alerg odată cu vântul,
de nu m-au ajuns niciodată ploile,
în care chemările tale nu se mai aud.
O îmbrăţişare lungă-i tot mai aproape
în visul acesta cu porţile albe,
în orizontul sub care vom fi împreună
mai mult decât un semn ori o aşteptare.
-->
Comentarii