În palme port un suflet de mătase,
Culori de gheață-n valuri înfășor.
Pe soclul rece, zâmbetele mor,
Pătrunse de-umezeală până-n oase.
Îl mângâi tandru, ca pe-o jucărie,
Prevăd fiorul unui plânset stins.
La tâmple-apusul jarul și l-a nins,
Pândind un răsărit, din inerție.
Resimt bizara sorții-apropiere,
M-acaparează crudul abordor.
Retransformat în clovnul-infractor,
Aștept tăcut o nouă-amnistiere.
Pe-o mare despletită și bolnavă,
Ating timid un colț de infinit,
Din pumnii nopții, răni au răsărit,
Mă zbat în a destinului epavă...
-->
Comentarii
Mihail Toma, mulțumiri sincere pentru popas și promovare! Sărbători fericite!
Doamna Cârjeu, doamna Rusu, doamna Tănase: mulțumiri de suflet pentru prezență și semnele de apreciere lăsate! Cu stimă,
Semn de lectură şi admiraţie...
Versuri foarte frumoase!
Doamna Giurgiu, încântată de vizită! Mulțumiri sincere pentru aprecieri și vot! Stimă,
Așa este, Nelu, dar să știi că am și simțul umorului (atunci când trebuie)! :-) Îți mulțumesc mult de aprecieri și semnul lăsat! Cu drag,
Foarte frumoase versuri!Felicitări și admirație!
Pesimiste, dar frumoase versuri, impecabil alcătuite! Felicitări, Camelia!