Câteodată zbor şi-mi deschid sufletul cuprinsă de frumuseţea unei clipe.
Atunci când îmi este greu, zbor mai sus şi-mi deschid poarta sufletului la ploaie şi vânt. Acopăr lacrima cu un picur de ploaie şi mă las mângâiată de petalele unui trandafir. Sunt la capătul unei zile dar am ochii aţintiţi către o altă zare, o nouă zi. Secundele îmi mângâie sufletul, şi-mi aduc înapoi amintirile în eternitatea viselor. Acoperită de ninsorile cireşilor mi-am dăruit iubirea ninsorilor iernii. Îmi plac culorile dar iubesc un trandafir alb. Sufletul se colorează în culorile iubirii, într-un buchet în care respiră trandafirii. Trece încă o zi prin sufletul meu hoinar, doar un gând mă surprinde zâmbind iar. ..
-->
Comentarii