Suflet hoinar

[Nicoleta Mija]

Parcă astăzi peisajul este schimbat. Mă atinge un vânticel cu miros de liliac. Un gând copilăresc mă face să zâmbesc. Colorez cu ochii câţiva fluturi printre flori, ca să fie mai frumos peisajul. Dar ceva nu pot să desenez prea uşor. Îl simt în fiecare anotimp,  este câteodată rece, violent…acum mă mângâie cu tandreţe. Încet crenguţele firave sunt şi ele atinse de el. Petalele zboară duse de vântul care plantează alte flori. Parcă şi zâmbetele noastre sunt mai blânde. Şi iar mă mir de alt peisaj magic, de razele colorate, de miresmele împrăştiate de el. Când Soarele bate la geam în fiecare dimineaţă, leg câteva raze cu o fundă mare albă şi le păstrez în suflet pentru iarnă. Adaug cu pensula sufletului mai multe culori peste cele şterse  de iarna care a trecut. Uneori calc cu piciorul gol pe o potecă plină verdeaţă, plină de flori. Un vânticel aduce cu el câţiva fluturi coloraţi care zboară liberi spre cerul însorit. Mă întind printre flori şi fluturi pe iarbă, privesc cerul şi număr păsările pe care le aud în fiecare zi. Închid ochii pentru câteva clipe, ascult triluri de care mi-a fost dor multe luni. Îmi place cum căldura îmi inundă trupul şi sufletul. Îmi place să privesc cerul senin! Câteva momente de linişte deplină , razele ating cu gingăşie pământul. Mii de culori amestecate colorează curcubeu în jurul meu. Îmi aduc aminte de copilărie, când alergam prin iarba acoperită de roua dimineţii. Colecţionam raze de soare într-o sticluţă cu miros de salcâm. Ţin ochii închişi, soarele îmi colorează chipul, visez un balansoar printre flori şi fluturi. Aş  vrea să desenez pe o bucată de cer o grădină înstelată, cu pensula sufletului frumos colorată. Cerul începe să sărute pământul şi o ploaie veselă mă goneşte în casă. Pământul respiră, sărută cerul prin flori şi  fluturi. Este o zi de primăvară, picături parfumate înfloresc lăstarii timpului care trece.  Joc de culori printre ramurile încărcate se furişează la fereastra mea. Plouă cu petale, între cer şi pământ , cuvintele rămân în sufletele noastre,un parfum de amintiri despre o altă primăvară. Mă îmbrac cu mângâierile vântului cuibărit câteodată în sufletul meu. Simt aroma verde a pământului, aerul miroase a primăvară. Un nou început, mirifice flori albastre colorează basmul iubirii noastre. Nimeni nu are totul, dar fiecare are un petic de cer dintr-o nouă primăvară.

[Giurgiu Silvia]

Foarte frumos! Felicitări Nicoleta!

[Pop Dorina]

Oare am postat-o unde trebuie?

 

[Ioan Muntean]

Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!

[Pop Dorina]

Vă mulțumesc.

[Nitu Constantin]

Sănătate!

[Ioan Muntean]