ANNEI!
Frumoasa mea din vis, cu ochii ca un mur,
Se-ntoarce iar la mine cu un surâs şăgalnic;
Se-aşază cu sfială privind tot împrejur
Şi mă cuprinde-n braţe, iubindu-mă navalnic!
În fiecare noapte, sfidând sfârşitul vieţii,
Coboară lângă mine din lumea ei cerească;
Când toată lumea doarme în ceasul dimineţii,
Ea îmi şopteşte tandru... că vrea să mă iubească .
Tresare tulburată, nu ştie ce să spună
Când palma, tremurândă, atinge trupu-i zvelt;
Sfioasă, chiar şi luna începe să apună,
Iar totul împrejuru-mi, ramâne mut... inert!
-->
Comentarii
Frumoase versuri. ..Felicitări!