Arborele, are individualiatea sa, capacitatea de a simţi, de a vorbi, de a dialoga cu omul, chiar un sens moral. Există un "suflet vegetal". Înaintea lui Platon, filosofii greci Anaxagoras, Democrit, Empedocle atribuiau plantelor senzaţii, foame, facultate de a gândi./ 11/
În cartea sa " Timeea", Platon atribuia plantelor un suflet inferior, unul confuz. Considera vegetalele precum animalele imobilizate care aveau al treilea tip de suflet. Nu era raţional, nici intelectual /2 /dar era capabil de senzaţii plăcute, de durere, de dorinţe.
Teofrast, discipolul lui Platon, apoi Aristotel vorbesc de viţa de vie, care poate avea sentimente. Aristotel se distinge de Platon. La el plantele nu au percepţii sau senzaţii de reflexie. În cartea sa"de Anima"acordă plantelor un anumit suflet, fără a vorbi de o viaţă vegetală sensibilă propriu-zisă.
Sufletul vegetativ i-l atribuie plantei pentru a vegeta, mai precis pentru -a se hrăni, a creşte,a se reproduce. Sufletul sensibil al plantei este capabil de hrănire,de dorinţă, are capacitatea de a se mişca în faţa animalelor, a oamenilor.
În ochii lui Aristotel, autorul" Scalei Naturii", totul se petrece la fel. Sufletul vegetaţiei se caracterizează prin candoarea pe care o pune la adăpostul concupiscenţei proprii sufletului simţitor. /3/
După scriitorul Du Bartas, în cartea "Seconde semaine" scrisă în 1584, în Eden sunt plante mişcătoare, capabile de sentimente. Poetul descrie detaliat, arborele vinicol, cu un suflet sensibil, capabil de durere sau de teamă.
Philostrate, apoi Ronsard, de-a lungul poemelor acestora conferă arborilor un suflet sensibil. De acesta vorbeşte şi Gostine.
Credinţa în asemănarea morfologică între om şi arbore, a fost subliniată din Antichitate, apoi de Campanela, Guy de la Brosse (1586-1641) / 3/.
Brancher a expus aprecieri distincte în tratatul său din 1620 cu titlul "De la nature, vertu et utilisé des plantes". Arborele trist din Malabar, de exemplu nu înflorea decât noaptea.
Guy de la Brosse subliniază calităţile emoţionale ale unei plante, cele afective. Mult timp mimoza a suscitat o dezbatere. Fiind atât de pură şi geloasă ea nu consimte să fie atinsă. Are ea o afectivitate interioară sau nu?
Pentru anumiţi arbori sentimentele pot ajunge la unele moralizatoare. Du Bartas vorbeşte de viţa de vie, de arborii din Paradisul terestru. Potrivit lui la Mothe Le Vayer un măslin plantat de o femeie cu o viaţă ne virtuoasă va muri din această cauză.
Cyrano de Bergerac în călătoriile descrise pe lună sau soare vorbeşte de arbori cu diferite mesaje.
Ludvig Holberg, în anul 1741, vorbeşte în cartea sa cu titlul " Le Voyage souterrain de Niels Klim "de călătoria unui om în centrul pământului.Acolo este întâmpinat de o populaţie de arbori cu morala în oglindă faţă de cea a oamenilor.Este descrisă metamorfoza, care este posibilă /4/.
La Mettrie, în anul 1748, în cartea "Omul- Plantă " vorbeşte de astfel de reversibilităţi.
Buffon recunoaşte ca doar probabil, faptul ca vegetalele să fie private de sentimente, încercând să nuanţeze acest lucru.
"A simţi, spune acesta, include în el un mare număr de idei care trebuiesc bine analizate"/ 5/.
Este planta capabilă să reziste la şoc ? Ea pare să posede un anumit tip de sentiment. Se observă faptul că rădăcinile unei plante sunt capabile de a ocoli obstacolele pentru a găsi un pământ mai bun.
În această direcţie Buffon spune că diferenţa între plante şi animale nu este foarte mare. Sunt nuanţe practic imperceptibile /5/.
Facultăţile de reproducere, creştere prezintă analogii între animale şi plante. Natura a trecut de la unele la altele cu nuanţe insensibile/5/.
În anul 1774, Goethe în cartea "Suferinţele tânărului Werther" se referă detaliat la viaţa interioară ardentă, sacră, ce animă natura. El simte divinul în aceasta. Pădurile rezonează la forţele care le-au creat.
Ei se comportă precum mişcările sufletului uman. În poemul său extraordinar "Metamorfoza plantelor" Goethe exultă în faţa integrării perfecte a omului în cadrul vieţii create de Dumnezeu.
Activitatea naturii este continuă şi conştientă, spune acesta. Metamorfoza plantelor este o activitate continuă, conştientă, dusă cu răbdare. Chateaubriand şi Victor Hugo vorbesc de natura întreagă, care participă la viaţă prin divinitate, respectiv providenţa divină. Iubirea şi pasiunea, animă oamenii, dar şi animalele şi plantele /6 /.
Poemul indian "Ramayana" vorbeşte de sufletul vegetal . Se aminteşte aici de arbori muntoşi, gemete, tulburări de sevă, surâsuri, melancolie, visare, atribute specifice sufletului.
Poetul Whalt Witman în cartea sa "Feuilés d'herbe" scrie: "Jur că am văzut ca existent în toate fiinţele un suflet etern. Arborii au rădăcinile în sol, algele în mare "/ 7/.
Paul Gadenne în romanul "Siloe" vorbeşte de arborele-mentor, cel care îşi impune inteligenţa sa.
Henri Miller relatează în anul 1939 de sufletul arborilor aflaţi în lumina care le animă, şi de aură. Paul Valery , în cartea " Dialogue de l 'arbre " ne spune de sufletul vegetaţiei /8/. La acea oră vegetaţia părea să gândească ? /25 /scrie poetul.
Plantele nu pot fi incluse într-o nouă sferă, doar a lor , autonomă.
Pentru indienii din America Latină, Philippe Descola /26/spune că sufletul vegetal este omni prezent. Îl consideră ca al unor fiinţe capabile de vorbire /9/.
Plante precum maniocul sunt dotate cu o mare sensibilitate. Ele sunt practic umanizate, fac dovada unor sentimente , chiar de gelozie. De spiritul Wakam se vorbeşte ca de un spirit vegetal.
Biserica Ortodoxă mărturiseşte neîntrerupt faptul că fără Hristos nu putem face nimic, căci din El şi prin El avem viaţă. Pentru aceasta, fără o autentică vieţuire în Hristos, omul moare încă viu fiind. Acest lucru a fost spus de Însuşi Mântuitorul Iisus Hristos, zicând:
"Rămâneţi în Mine şi Eu în voi. Precum mlădiţa nu poate să aducă roadă de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi, dacă nu rămâneţi în Mine. Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cel ce rămâne întru Mine şi Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteţi face nimic. Dacă cineva nu rămâne în Mine se aruncă afară ca mlădiţa şi se usucă; şi le adună şi le aruncă în foc şi ard. Dacă rămâneţi întru Mine şi cuvintele Mele rămân în voi, cereţi ceea ce voiţi şi se va da vouă" (Ioan 15, 4-7).
Viţa de-vie este chip al lui Hristos, precum mlădiţele care au viaţă numai atâta timp cât sunt altoite pe tulpina viţei-de-vie . Tot aşa, creştinii au viaţă în ei numai atâta vreme cât duc o autentică viaţă în Hristos, împărtăşindu-se direct din El.
Această plantă nu este aleasă la întâmplare de Hristos, ci cu multă înţelegere, viţa de vie neputând ajunge la maturitate şi la rodire de una singură, ne ajutată din afară. Astfel, dacă această plantă nu este îngrijită de mâna omului şi nu este ajutată nici măcar de un arac sau de un copac pe care să se caţăre, ea nu poate da rodul ei.
Precum viţa-de vie are nevoie să fie tăiată la vreme, tunsă şi legată, spre a da rodul ei, tot aşa şi omul are nevoie să fie îndreptat, când greşeşte, spre a putea rodi veşnic. La rândul ei, orice roadă duhovnicească este condiţionată de păstrarea dreptei credinţe şi a unei continue hrăniri din Hristos./ 10/
Bibliografie
- Alain Corbin, "La douceur de l 'ombre, L 'arbre , source d' émotions , de l' Antiquité à nos jours", Éd. Fayard, 2013, chapitre IV Émotions liées à la sacralité de l 'arbre, pg 55-89,
2.Platon,"Timée",Paris, "Les Belles Lettres", 1963, pg. 208, citat în 1,
3.Dominique Brancher, Thesè, "L 'Eden en luxure ", Le Péché , l 'arbre et le corp, pg. 533-717, citat în 1 ,
4.Ludvig Holberg, " Le Voyage souterrain de Niels Klim", José Corti, coll. Merveilleux, nr. 14, 2001, citat în 1,
- Buffon, Histoire naturelle, in Œuvres, paris, Gallimard, coll. Bibliotheque de la Pleiade , Histoire des animaux, pg. 137, citat în 1,
- Maurice de Guerin," Le Cahier vert", op. cit. pg. 46, citat în 1
- Walt Whitman,"Feuilles d'herbe", 1855, Paris, Jose Corti, 2008, pg. 205, citat în 1,
8.Paul Valery,"Dialogue de l'arbre", op. cit., pg. 184, citat în 1
9.Philippe Descola, "Les Lances du crepuscule. Relations Jivaros haute Amazonie" , Paris, Plon, coll. Terre humaine, 1993, citat în 1,
10 http://www.crestinortodox.ro/liturgica/pictura/vita-vie-chip-lui-hristos-127502.htmlVită-de-vie, chip al lui Hristos, Teodor Dănălache
11.Mircea Florin Caracaş , "Memoria iubirii", vol. II , Editura EIKON, volumul I, 2019.
-->
Comentarii
Dragi prieteni Maria Ciobotariu si Mihai Stefan Arsene va multumesc din inima pentru aprecierea lucrarii mele